Pro sau contra nașterii la domiciliu

În România, la ora actuală, nașterile prin cezariană au devenit deosebit de numeroase. Multe dintre femei recurg la această metodă de a-și aduce copiii pe lume, motivând că le este teamă de durerile resimțite la o naștere naturală. Este adevărat că există și indicații medicale pentru această procedură, și tot atât de adevărat este că, la urma urmei, nu contează prea mult felul în care cel mic a venit pe lume, atâta timp cât are parte de dragostea mamei.

nasterea acasa

În ultima vreme se observă însă un alt curent, cel al nașterilor acasă. Având parte de ceva experiențe neplăcute cu spitalele din România, unele femei aleg să-și aducă pe lume copiii acasă. Nu este cazul celor care se află la prima naștere, care sunt puțin mai temătoare. Momentan, naşterea naturală acasă e puţin practicată în România, deşi răspândită în unele ţări dezvoltate ca Olanda, de pildă, unde aproape jumătate dintre femei aleg să nască acasă, dar şi în alte ţări europene, ca Marea Britanie, unde e luată în calcul de multe femei.

Majoritatea naşterilor au loc într-o secţie de spital. Cu toate acestea, în unele ţări există un număr tot mai mare de femei care aleg să nască acasă, dorindu-şi ca acest eveniment să reprezinte o experienţă mai personală.

De altfel, în trecut, naşterea copiilor acasă reprezenta singura opțiune pentru femeile însărcinate. Totuși, în timp ce multe dintre femei se simt mai în siguranţă în cadrul unei secţii de spital, unele se pot simţi intimidate de aparatură şi de luminile strălucitoare prezente în astfel de instituţii şi pot opta pentru a naşte la domiciliu. Unele mame aleg o astfel de naştere deoarece li se pare că în acest fel vor beneficia de un cadru mai natural pentru naştere.

Un alt motiv pentru care unele femei aleg să nască acasă este că astfel, partenerul lor şi, în funcţie de împrejurări şi alţi membri ai familiei, au posibilitatea să se implice mai mult în acest proces.

Naşterile la domiciliu devin tot mai populare pe măsură ce un număr tot mai mare de femei preferă să deţină un control mai mare asupra sarcinii şi doresc ca naşterea să reprezinte mai degrabă o experienţă personală decât un eveniment medical.

Cercetările au arătat că feme­ile care nasc acasă sunt mai relaxate de obicei în timpul travaliu­lui şi în consecinţă, va exista o mai mică probabilitate ca ele să necesite mijloace analgezice.

De cele mai multe ori, naşterea la domiciliu este la fel de sigură ca şi cea în condiţii de spital. Cu toate acestea, dacă o femeie are un istoric medical încărcat (cum ar fi o naştere dificilă în antecedente) sau prezintă un risc crescut de apariţie a unor complicaţii în cursul naşterii, cum ar fi prezentaţie pelvină, care ar putea necesita asistenţă medicală de specialitate, atunci medicul de familie o va sfătui să nu nască acasă.

Din momentul luării deciziei de naştere la domiciliu, se va alege o moaşă cu experienţă. Aceasta va ajuta mama pe tot parcursul sarcinii şi va asista naşterea. Într-un număr redus de cazuri este nevoie de prezenţa a două moaşe în cursul travaliului.

De obicei, naşterile la domiciliu sunt considerate sigure atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu toate acestea, dacă moaşa sau medicul suspicionează existenţa unor posibile complicaţii, care ar putea afecta într-o măsură, oricât de mică, copilul sau mama, se va recomanda naşterea la spital.

Pregătirile pentru naştere

Pentru a recurge la această metodă de a-ți aduce pe lume copilul, trebuie să știi că sunt necesare unele pregătiri. Atât ale mamei, cât și ale personalului implicat.

Astfel, înainte de termenul stabilit, moaşa va vizita mama la domiciliu, pentru a se asigura că aici există toate condiţiile adecvate pentru naştere. Se urmărește accesul facil în casă (în cazul în care apare necesitatea transportării urgente la spital), condiţiile bune de aerisire şi încălzirea adecvată, asigurarea iluminării şi a apei curente, acestea fiind considerate esenţiale.

De obicei, moaşa este cea care îi va da mamei o listă cu articole utile pe care aceasta trebuie să le aibă la dispoziţie. Pe aceasta se regăsesc găleţi – utile pentru ca mama să stea pe ele, pentru depozitarea placentei şi pentru curăţenie; prosoape şi cârpe curate; o lampă cu suport flexibil; un termometru; dezinfectant şi prosoape de hârtie; pungi şi folii de plastic; obiecte şi dorinţe personale, ca de exemplu o muzică liniştitoare şi lumânări care să ajute relaxarea femeii însărcinate pe parcursul naşterii.

Moaşa va aduce cea mai mare parte a echipamentului său în momentul naşterii, dar în jurul momentului în care sarcina ajunge la 36 de săptămâni, va trimite viitoarei mame un pachet în care se găsesc instrumentele de prindere şi secţionare a cordonului ombilical, ca şi o serie de comprese şi pansamente sterile.

În ziua naşterii, moaşa va aduce un monitor al bătăilor cordului fetal pentru a verifica frecvenţa cardiacă a bebeluşului şi un sfingomanometru pentru măsurarea tensiunii arteriale a mamei.

Pentru asigurarea analgeziei în cursul travaliului, moaşa va aduce un cilindru de Entonox (gaz şi aer) şi, dacă este necesar, petidină.

În caz de urgenţă, moaşa va avea echipamentul de resuscitarea copilului, care include: oxigen, echipament de intubaţie (pentru menţinerea căilor respiratorii deschise), precum şi un cateter urinar şi un extractor de mucus (pentru curăţarea căilor respiratorii ale copilului). Încercați să nu intrați în panică, să vă relaxați și se spune că organismul fiecărei mame va știi singur ce trebuie să facă, are nevoie doar de un mic impuls.

În Olanda, aproximativ 40% din nașteri au loc acasă, iar doctorii intervin doar în cazul unor complicații. Olandezele au libertatea să poată alege dacă nasc la spital sau acasă, dar în cazul din urmă acestea trebuie să aibă ”kraampakket„, adică setul care conține tot ce e necesar pentru nașterea acasă, asistată de moașă. De asemenea, medicamentele antidurere se oferă doar în cazul în care pot apărea complicații, iar cezariana este o metodă de naștere nu tocmai acceptată la nivel național.

După ce nașterea s-a încheiat, timp de șapte zile, o asistentă maternală vine acasă la proaspăta mama, oferă îngrijiri medicale pentru ea și bebeluș, ba chiar face și curat, pregătește mâncare și instruiește ambii părinți despre cum să îngrijească copilul. Tot asistenta este cea care pregătește gustări tradiționale pentru musafiri. Totul este acoperit de asigurarea de sănătate plătită la stat.

Riscurile nașterii la domiciliu

Toate par bune și frumoase însă, în opinia specialiștilor, acest tip de naștere este mai riscant pentru copii decât naşterea în spital.

În Occident, tendinţa de a naşte la domiciliu este în plin avânt. Însă un studiu recent sugerează că riscurile sunt considerabile. Se pare că este de 4 ori mai probabil ca nou-născuţii veniţi pe lume acasă să moară, comparativ cu cei născuţi în spital. De aceea, specialiştii avertizează personalul medical că are obligaţia morală de a-i informa pe viitorii părinţi asupra pericolelor asociate naşterii la domiciliu.

Cel mai recent studiu este şi cel mai mare de acest gen a avut în vedere aproape 14 milioane de naşteri. Autorii acestuia, cercetători la Weill Cornell Medical College, din New York, au ajuns la concluzia că factorul determinat în creşterea riscului de moarte a nou-născutului nu este prezenţa moaşei în locul unui medic, ci tocmai locul unde se desfăşoară naşterea. Potrivit acestora, în urma studiului a rezultat că riscul absolut al mortalităţii neonatale este de 3,2 la 10.000 naşteri în spital, iar în cazul naşterii la domiciliu – de 12,6 la 10.000 de naşteri, ajungând la 21, 9 dacă e vorba despre prima naştere a femeii. De subliniat că mortalitatea neonatală a fost definită ca incluzând decesele ce survin în primele 28 de zile de la naştere.

Mai exact, riscul mortalităţii neonatale este de 4 ori mai mare în cazul naşterii acasă faţă de naşterea în spital, ajungând să fie de 7 ori mai mare dacă e vorba despre prima naştere şi de 10 ori mai mare dacă e vorba despre sarcini prelungite, cu durata de peste 41 de săptămâni.

Cercetătorii au mai calculat că, dacă numărul naşterilor la domiciliu, asistate de moaşă, va continua să crească în ritmul actual, cu 10% pe an, atunci numărul de decese neonatale evitabile s-ar putea dubla. Date fiind informațiile obținute, autorii studiului susțin că personalul medical specializat în obstetrică este dator să comunice viitorilor părinţi informaţii clare privind riscurile naşterii la domiciliu.

De asemenea, ei afirmă că spitalele ar trebui să creeze un mediu primitor şi confortabil pentru naştere şi să evite intervenţiile obste

În 2011, de exemplu, rata operațiilor de cezariană în România creștea alarmant, depășind, conform unelor surse 60% din totalul nașterilor, în timp ce OMS recomandă să nu depășească 15%. Însă, în realitate, femeile nu păreau impresionate de cifre și recomandări oficiale. Toate își doreau același lucru: o naștere cât mai puţin traumatizantă, un travaliu în care să li se vorbească frumos și o autoritate care să le garanteze că bebelușul se naște fără probleme. Este vorba aici despre acea generaţie de femei ale căror mame au născut în spitalele comuniste, la gramadă, mame care le‑au spus fetelor lor că nașterea e un „rău necesar”, „dureroasă, dar trece”, și alte asemenea povești, unele chiar puțin ”horros”, fapt ce le-a făcut pe viitoarele mămici să prefere cezariana. Vorbim despre sistemul public de sănătate care se luptă cu exodul personalului medical, condiţii precare, locuri limitate.

Acum, deși abia la început de drum în țara noastră, se pare că nașterea la domiciliu este îmbrățișată și de cele care au avut parte de o cezariană la prima naștere. Româncele își doresc ca experiența nașterii să se transforme în ceva frumos, o amintire plăcută, care și peste an să le aducă zâmbetul pe chip. Noi v-am prezentat, pe scurt, avantajele și dezavantajele acestui tip de naștere. Rămâne ca dumneavoastră, împreună cu medicul, să vă hotărâți ce alegeți. Important este ca dumneavoastră și cel mic să treceți cu bine peste această experiență.


Cu un Like vezi tot ce publicăm:

Ai ceva de adăugat?...

*