Naștere naturală versus cezariană

În ceea ce privește întrebarea naștere naturală sau cezariană, la care multe femei se gândesc există păreri pro și contra. Viitoarele mămici își pun adesea problema cum ar fi mai bine să nască și în ce condiții. Pe măsură ce se apropie termenul limită, la finalul celor nouă luni de sarcină, de cele mai multe ori se instalează o teamă foarte mare pe care femeile o trăiesc în legătură cu acest moment. Tot felul de temeri apar, dacă vor duce travaliul cu bine până la final, dacă vor putea suporta durerile sau dacă bebelușul se va naște fără probleme. Astfel de temeri sunt normale, până la un punct, dar uneori se transformă într-o panică aproape copleșitoare.

Pentru a evita toate acestea, multe femei aleg să apeleze la metoda chirurgicală, operația de cezariană. Din punct de vedere statistic, România se află pe locul trei în Europa, ca număr al femeilor care apelează la intervenția chirurgicală, în detrimentul nașterii naturale. Dar este cezariana o alternativă bună, mai bună decât nașterea naturală? Este adevărat, le scutește pe femei de efortul și durerile din timpul nașterii. Pentru femeile care încă sunt în căutarea unui răspuns la întrebarea naștere naturală sau cezariană am ales să facem puțină lumină în privința ambelor tipuri de naștere și care sunt argumentele și avantajele pentru fiecare în parte.

Nașterea naturală

Când ne gândim la naștere naturală sau cezariană, primul lucru care ne vine în minte este faptul că în cazul nașterii naturale nu există vreo intervenție medicală invazivă. Corpul femeii și al bebelușului sunt lăsate să își urmeze cursul firesc și biologic, ele fiind dotate din start cu tot ceea ce au nevoie pentru a face față procesului. Instinctiv ambii știu pașii care trebuie urmați și se ghidează reciproc. Tipul de naștere pe cale naturală este definit de aducerea pe lume a bebelușului pe cale naturală, fără intervenții chirurgicale și, în multe cazuri, fără nicio medicație administrată. Copilul este expulzat prin canalul de naștere în urma impingerilor repetate ale mamei.

Nașterea naturală debutează cu travaliul, termenul folosit pentru totalitatea proceselor care se petrec în timpul nașterii. Travaliul are câteva stadii importante, ce marchează schimbări succesive care se petrec în ideea în care organismul femeii, dar și copilul se pregătesc de momentul final, nașterea propriu-zisă. Durata travaliului este între 6-8 ore dacă femeia a mai născut anterior și între 8-10 ore când femeia este la prima naștere. Apariția travaliului poate fi anunțată prin câteva simptome care îl precedă, cum ar fi scurgere vaginală gelatinoasă, durere de mijloc persistentă, ruperea apei (ruperea membranelor și scurgerea lichidului amniotic), contracții uterine dureroase și cu regularitate. Contracțiile uterine se resimt în partea inferioară a abdomenului, cu dureri care radiază în spate.

Travaliul este format din trei stadii importante, procese fiziologice care aștern drumul nașterii bebelușului: 

Primul stadiu se mai numește și stadiul de dilatare și acesta cuprinde, la rândul său, trei faze distincte: latentă, activă și de tranziție.

În faza latentă se instalează contracțiile care pot apărea cu o frecvență între 5 minute sau 30 de minute. Contracțiile durează în medie 40 de secunde, iar durata fazei latente se poate întinde de la 8 ore până la câteva zile. În această perioadă, colul se scurtează, se subțiază, în vreme ce orificiul cervical se dilată. Dilatația lui poate ajunge la 3 sau 4 centimetri.

În faza activă a travaliului contracțiile încep să fie tot mai frecvente, la o distanță de 3-5 minute între ele, iar durata lor crește până la 45-60 de secunde, ca și intensitatea lor. Faza activă nu este prea lungă, ca durată, nu depășește 4 ore, de obicei. Colul se dilată și mai mult acum, ajungând la 4-8 centimetri. Tot în această fază, capul copilului începe să coboare, lucru care creează presiune asupra lichidului amniotic și a membranelor. În faza activă este necesară prezența femeii la maternitate pentru a fi asistată medical.

Faza de tranziție face trecerea între primul stadiu, de dilatare și cel al nașterii propriu-zise a copilului. Această fază este cea mai scurtă, de cca 15 minute, dar este și cea mai intensă. Contracțiile sunt foarte dese, la fiecare minut, sunt mai lungi ca durată – 1 minut sau 1 minut jumătate.

Al doilea stadiu este cel activ, al expulzării copilului.

Contracțiile sunt acum foarte lungi ca durată, iar stadiul în sine se întinde de la 30-45 minute dacă femeia este la prima naștere sau la 20-30 minute dacă a mai născut și cu doar cu o mică pauză între ele. Colul uterin este complet dilatat în această fază, iar femeia este ghidată de personalul medical să împingă copilul pe canalul de naștere.

Apoi copilul, orientat cu capul înainte, începe să coboare prin vaginul dilatat. Contracțiile acum sunt foarte puternice și dureroase. Personalul medical îi va spune femeii când să împingă și când nu. În trecerea lui, bebelușul va presa pe mușchii planșeului perineal (mușchii care susțin vezica urinară, uterul și rectul). Mușchii perineali se întind și se desfac, permițându-i copilului să iasă.

După ce capul copilului apare, la câteva contracții distanță ies și umerii, moment în care medicul susține capul și umerii bebelușului pentru a-l ajuta să iasă afară. Medicul clampează și secționează cordonul ombilical, apoi mama își poate și chiar este indicat să țină copilul puțin în brațe.

Al treilea stadiu al travaliului este eliminarea placentei.

În ultimul stadiu se simt mici contracții, mult mai slabe ca intensitate, care ajută la expulzarea ”casei copilului” cum i se mai spune placentei. Stadiul ultim durează aproximativ 20 de minute.

Avantajele nașterii naturale

În timpul nașterii naturale se creează o legătură foarte puternică între mamă și copil, copilul recunoscând imediat mama prin miros, voce, bătăi ale inimii. Pentru copilul abia ieșit la lumina puternică și în mediul necunoscut pentru el este un confort să simtă căldura și protecția mamei și îl liniștește. După o naștere de acest gen, mama nu este amețită de la medicație sau anestezie, așa încât este capabilă la scurt timp să îl ia pe micuț în brațe.

Sunt unele femei care doresc să participe activ pe toată durata nașterii, să fie conștiente de tot ceea ce se întâmplă în acele momente. Pentru astfel de femei probabil nu-și mai are rostul întrebarea naștere naturală sau cezariană, răspunsul fiind evident în favoarea primeia.

Foarte important este și faptul că nu este o metodă invazivă și prezintă riscuri minime asupra sănătății mamei sau copilului.

S-a constatat că bebelușii născuți pe cale naturală cresc mai rezistenți la factorii externi și se dezvoltă mai repede. Pe de altă parte, există un risc mult mai scăzut pentru ei de a dezvolta afecțiuni precum autism, astm. Prin nașterea naturală, copilul primește bacteriile benefice ale mamei care îi fortifică sistemul imunitar.

De asemenea, recuperarea după nașterea naturală este destul de rapidă. De cele mai multe ori, mama se poate mișca și deplasa aproape imediat după naștere. În cazul cezarianei recuperarea se face mult mai încet și cu posibile efecte secundare de după anestezie.

Orice operație implică un risc, chiar dacă minor, dar el există totuși. La nașterea naturală nu sunt implicate aceste riscuri.

Operația de cezariană

Intervenția numită cezariană este necesară în anumite situații determinate de probleme sau complicații ce pot apărea la naștere. Cel mai în măsură, doar medicul obstetrician poate decide dacă este cazul să se procedeze la o naștere naturală sau cezariană. Cezariana reprezintă nașterea unui copil prin intermediul unei incizii realizate chirurgical la nivelul abdomenului și uterului mamei. De cele mai multe ori, se folosește anestezia locală și nu generală.

În timpul operației, medicul realizează o incizie mică, orizontală, în zona de deasupra osului pubian. Chirurgul taie în porțiunea de sub piele și parcurge un traseu către uter. Când ajunge la uter, acesta va fi secționat în partea inferioară a lui, după care va extrage copilul. Imediat i se vor curăța copilului secrețiile din nas și gură și i se vor verifica semnele vitale. După ce cordonul ombilical a fost clampat și secționat, micuțul poate fi lăsat să fie văzut de către mamă pentru scurt timp.

Apoi este extrasă și placenta și se poate trece la închiderea inciziei. Țesuturile secționate vor fi suturate pe rând, unul câte unul. Întreaga procedură medicală poate dura aproximativ o oră. Recuperarea și spitalizarea de după cezariană poate dura, în medie, trei zile, timp în care se monitorizează incizia pentru a se observa eventuale semne de infecție sau alte neajunsuri. Operatia de cezariană, ca orice intervenție, implică anumite riscuri, iar recuperarea este mai lungă decât în cazul nașterii naturale. 

Avantajele operației de cezariană

Când le punem față în față: naștere naturală sau cezariană desigur că primul aspect este absența durerilor și a efortului fizic susținut în timpul procesului de operație de cezariană. O scutește pe femeie de travaliu și contracții dureroase, dar și de epiziotomia (incizia de la nivelul vaginului care se face uneori pentru a nu se rupe țesuturile și pentru a face loc copilului), de care se sperie atât de multe femei.

Un alt avantaj este că se poate alege ziua nașterii copilului, deoarece cezariana poate fi programată. Până la acea dată aleasă, mama se poate pregăti psihic și emoțional.

Cezariana asigură aducerea pe lume a bebelușului în condiții de siguranță. Când suntem puși în fața deciziei dacă este naștere naturală sau cezariană, este bine să avem în vedere că operația de cezariană este alternativa pentru situațiile în care mama nu poate da naștere copilului pe cale naturală. Majoritatea medicilor din domeniu sunt destul de rezervați în recomandarea acestui tip de naștere și apelează la ea doar când situația o impune. De regulă, aceste situații sunt cele care pun în pericol viața mamei sau a copilului: când copilul este poziționat anormal, adică cu capul în sus și nu în jos, așa cum ar trebui, sau așezat transversal iar medicul nu îl poate întoarce din exterior.

De asemenea, poate fi vorba de probleme de sănătate ale mamei, cum ar fi diabetul sau tensiunea arterială destul de ridicată. Totodată, cezariana reprezintă metoda aleasă pentru femeile care nasc prima dată în jurul vârstei de 40 de ani, întrucât intră în categoria cu grad ridicat de risc.

Naștere naturală sau cezariană? Avantaje și argumente sunt și de o parte și de cealaltă, dar cel mai indicat este să se ia decizia în deplină cunoștință de cauză și să se discute și cu un medic competent vizavi de acest lucru. În urma analizelor și monitorizării permanente, medicul știe mai bine ce soluție ar trebui adoptată, într-un caz sau altul.

Când punem în balanță naștere naturală sau cezariană ar fi bine să ne eliberăm mintea de temeri nejustificate, iar dacă nu sunt probleme de sănătate sau complicații, să ne gândim că nașterea în definitiv este un dat al femeii dintotdeauna și că este un proces firesc și minunat deopotrivă. În final, indiferent de metoda aleasă, naștere naturală sau cezariană, important este că va da naștere unei noi vieți și asta este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unei femei.  

 


Cu un Like vezi tot ce publicăm:

Ai ceva de adăugat?...

*