Importanţa mişcării şi a sportului în dezvoltarea copiilor

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Dezvoltarea copiilor se află în strânsă legătură cu sănătatea acestora şi cu factorii care converg spre formarea lor, cu mediul în care trăiesc şi cu pârghiile care le sunt puse la dispoziţie în vederea evoluţiei, dezvoltăţii şi educării. Educarea şi formarea unui copil începe în familie, urmând a fi dublată de instituţiile de învăţământ preşcolar şi şcolar.

Dezvoltarea şi educarea preşcolarilor

Începând cu vârsta de 3 ani, copilul are capacitatea de a fi integrat într-un  program de instruire, proiectat prin programele de învăţământ preşcolar. Urmarea cursurilor unei grădiniţe, va permite dezvoltarea abilităţilor deja dobândite, dar şi însuşirea altora noi, vizându-se angrenarea copiilor în activităţi care au drept scop evoluţia şi educarea. Prima grădiniţă online din România, vine în întâmpinarea nevoilor celor mici, cu o structură de lucru foarte elaborată şi variată, astfel încât copii vor avea acces către activităţi distractive, creative şi educative, care vor contribui la o dezvoltare echilibrată şi  armonioasă.

Importanţa mişcării şi a sportului

Sportul nu înseamnă doar sănătate şi o dezvoltare fizică armonioasă, ci reprezintă şi calea spre integrare şi comunicare, responsabilizare, spirit de competiţie  şi  încredere în sine. Sportul susţinut contribuie la dezvoltarea abilităţilor, stimulează concentrarea şi atenţia, ajută la dezvoltarea limbajului, comunicării şi socializării. În funcţie de abilităţile manifestate, un copil  poate practica fotbal, tenis, arte marţiale, înot, dans, balet,  sport în echipă sau individual. Însă pe lângă sportul organizat şi susţinut, copilul trebuie să fie inclus în activităţi care stimulează mobilitatea, astfel că şi  prima grădiniţă online din România, vine cu o serie de activităţi distractive,  care au drept scop mişcarea, coordonarea mişcărilor, mobilitatea şi comunicarea.

Sportul în echipă

Este indicat ca sportul practicat de copil, să fie ales în funcţie de abilităţile şi înclinaţiile acestuia. Sporturi precum fotbalul, baschetul sau voleiul vor contribui masiv la dezvoltarea încrederii în sine şi a  comunicării. Copilul se va deprinde  cu munca în echipă, va dezvolta strategii  şi va încerca să comunice cât mai mult cu coechipierii. Competiţia şi dorinţa de a avea rezultate bune, sunt  chei către comunicare şi socializare, respect şi integrare. Sportul nu vizează doare dezvoltarea fizică, ci implică acomodarea copilului cu un anumit mediu, ascultarea şi respectarea unor norme, integrarea într-un cadru care îi va asigura o evoluţie echilibrată, care vizează dezvoltarea fizică, psihică  şi emoţională.

Sportul individual

Pentru cei  care  nu acceptă foarte uşor socializarea, sunt  sporturi precum artele marţiale, patinajul, înotul, ciclismul sau schiatul, activităţi sportive care dezvoltă  încrederea în sine, concentrarea şi, evident, dezvoltarea fizică armonioasă.

Sportul ca terapie

Psihologii recomandă pentru micuţii care manifestă tulburări de comportament, greutăţi în exprimare,  o integrare socială deficitară sau agresivitate, includerea în programe sportive, adaptate contextului fiecăruia. Astfel se stimulează limbajul şi  comunicarea, copilul înţelege că există o ierarhie, învăţând să asculte indicaţiile  şi recomandările antrenorului, se va deprinde cu respectul faţă de coechipieri, îşi va dezvolta încrederea în sine, şi capacitatea de concentrare.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *